joi, 26 noiembrie 2009

Nu l-am mai vazut de mult timp...

...dar tot ma face sa rad si sa ma uit la el cu placere.

marți, 10 noiembrie 2009

Povestea oualor de vrabiuta


Intr-o zi frumoasa de vara un baiat se afla la serviciu, intr-un loc unde se strange multa marfa. Coborand un palet cu marfa de la etajul cel mai inalt al rafturilor a vazut intr-una dintre cutii un cuib de vrabiuta care avea in el cateva oua din care urma sa iasa pui. Observase acest lucru cand ridicase paletul caci vrabiuta zburase de teama de pe cuib. Gandindu-se ca ar fi bine sa nu strice cuibul acesta a luat cu grija cuibul fara a deranja in vreun fel ouale si le-a urcat inapoi la ultimul etaj al raftului in speranta ca poate vrabiuta disperata se va intoarce la ele. Nu mica i-a fost mirarea cand a vazut ca vrabiuta s-a intors la cuib imediat ce baiatul a pus cuibul la loc. a fost o fapta buna pe care el a facut-o neconditionat si de care s-a simtit foarte mandru. Dupa aceasta fapta a sa vrabiuta i-a fost recunoscatoare iar dupa un timp a devenit mamica, reusind sa-i faca mari. Probabil ca dupa acea experienta neplacuta vrabiuta a invatat sa nu-si mai faca cuibul in locuri care pot fi deranjate de catre oameni.

Sfarsit.

vineri, 14 august 2009

Povestea lui Baloo



Baloo
, ursul care a crescut de cand era mic in compania lui Mitica, un circar ce-si avea locuinat in Pantelimon, a devenit vedeta peste noapte. Baloo a iscat un subiect de scandal cu un foarte mare impact emotional deoarece a fost luat din sanul familiei adoptive dupa 3 ani de viata langa Mitica si sotia acestuia. Garda de mediu a fost sesizata dupa cum spune de o vecina a lui Mitica, care era deranjata de zgomotele pe care le scotea ursul noaptea. Asadar s-au prezentat la locuinta acestuia pentru a-i ridica animalele salbatice pe care le detinea ilegal.Ursul isi iubea atat de mult familia adoptiva incat la despartirea de acestia a plans ca un copil luat de catre asistentii sociali din sanul unei familii care nu ii oferea suficienta atentie. Exact la fel. Pe mine m-a induiosat mai ales aceasta secventa in care ursul legat la bot cu o botnita scoate limba pentru a-si linge stapanul. Un ramas bun in conditii groaznice, impuse de lege, o lege care este drastica numai acolo unde nu este mult de munca. Au venit au ridicat ursul si au plecat, fara sentimente, fara sa le pese de durerea din sufletul lui Mitica, om care a plans continuu la despartirea de Baloo. Acum ursul a fost dus in rezervatia de la Zarnesti unde va trebui sa se acomodeze cu noii prieteni, 5 ursi tinuti in rezervatia cu pricina, ursi care au facut poteca pe langa gardurile rezervatiei, semn ca nici acolo nu este libertatea pe care si-ar dori-o. O poveste care m-a intristat, o poveste cu un sfarsit, momentan dramatic.

duminică, 2 august 2009

Il va chema "Life as a story"


Buna ziua pamanteni! Numele meu este Roxana si sunt o fata care traieste din vise si din povestile de adormit copiii. Am 24 de ani si inca mai cred in povestile copilariei. Zilele acestea m-am tot gandit cum sa imi descarc gandurile mai bine si poate sa le si arat cuiva si am hotarat sa deschid acest blog care sa contopeasca in el aceste ganduri pe care le am. Asadar am facut primul pas si am creat acest blog al carui viitor nu-l cunosc inca dar sper sa fie unul stralucitor. As vrea sa fie jurnalul meu personal dar public. Ce aiurea suna. Nu-i nimic, intelegeti voi. Oricum limba romana a devenit o limba cu un jargon extins foarte mult, in care sunt permise foarte multe cuvinte inventate peste noapte. In sfarsit, fiind primul articol am vorbit deja despre prea multe aspecte si am uitat sa scriu si despre titlul acestui articol. Am hotarat sa-i pun acest nume inspirata fiind din povestile pe care inca le mai citesc. Asa spun povestitorii in povestile lor de adormit copiii. Cand un "FatFrumos" sau vreo "Ileana Cosanzeana" se nasc povestitorul spune in poveste prin gura parintilor: "il va chema FatFrumosCuMotInFrunte". Am citit aceasta expresie in mai multe povestioare de adormit copiii si parca deja mi-a intrat in reflex cand vine vorba despre viitori bebelusi. Pe acest bebelus al meu il va chema Life as a story si sper sa creasca intr-o luna cat alte bloguri in zece luni.